urbanizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URBANIZÁRE, urbanizări, s.f. Acţiunea de a (se) urbaniza şi rezultatul ei. – V. urbaniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URBANIZ//Á ~éz tranz. A face să se urbanizeze; a orăşeniza. /<fr. urbaniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URBANIZ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre localităţi rurale) A căpăta trăsături urbane; a deveni oraş; a se orăşeniza. 2) (despre persoane) A-şi însuşi modul de viaţă şi de comportare al orăşenilor; a deveni orăşean; a se orăşeniza. /<fr. urbaniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URBANIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A URBANIZA şi A SE URBANIZA. 2) Proces istoric de creştere a oraşelor şi a rolului lor în dezvoltarea societăţii. /v. a (se) urbaniza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URBANIZÁ vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser].
(Dicţionar de neologisme)

URBANIZÁRE s.f. Acţiunea de a urbaniza şi rezultatul ei; citadinizare. ♦ Concentrare a populaţiei unei ţări în oraşe, creştere a numărului şi dezvoltarea acestora; transformare a unor localităţi rurale în centre cu caracter urban. [< urbaniza].
(Dicţionar de neologisme)

URBANIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

urbanizá vb., ind. prez. 1 sg. urbanizéz, 3 sg. şi pl. urbanizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urbanizáre s. f., g.-d. art. urbanizării; pl. urbanizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URBANIZÁ vb. a (se) orăşeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) târgoveţi.
(Dicţionar de sinonime)

URBANIZÁRE s. orăşenizare, (rar) citadinizare. (~ unei populaţii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urb urba urban urbani

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare nizare