urcior dex - definiţie, sinonime, conjugare

urcior

[Sinonime]
URCIOR1, urcioare, s.n. 1. Vas de lut (smălţuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s.n.] – Lat. urceolus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URCIOR2, urcioare, s.n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s.n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URCI//ÓR1 ~oáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide. 2) Conţinutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URCI//ÓR2 ~oáre n. Inflamaţie acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. /<lat. hordeolus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urciór (-oáre), s.n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puţin în Banat (ALR, I, 16).
(Dicţionarul etimologic român)

urciór (-oáre), s.n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.
(Dicţionarul etimologic român)

urciór (vas, furuncul) s. n., pl. urcioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URCIÓR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.)
(Dicţionar de sinonime)

URCIÓR s. (MED.) (reg.) minegoci. (~ la ochi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urc urci urcio

Cuvinte se termină cu literele: or ior cior rcior