urcuș

URCÚŞ, urcuşuri, s.n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ♢ Loc. adv. În urcuş = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URCÚŞ ~uri n. Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă; suiş. /a (se) urca + suf. ~uş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urcúş s. n., pl. urcúşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
URCÚŞ s. v. suiş.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Urcuş ≠ coborâş
(Dicţionar de antonime)