urdar dex - definiţie, sinonime, conjugare

urdar

URDÁR, (1) urdari, s.m., (2, 3) urdare, s.n. 1. S.m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S.n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S.n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obţine urda (1). – Urdă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URDÁR1 ~e n. 1) Vas în care se face sau se ţine urda. 2) Unealtă care serveşte la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. /urdă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URDÁR2 ~i n. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urdár (cioban) s. m., pl. urdári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urdár (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur urd urda

Cuvinte se termină cu literele: ar dar rdar