urdinare

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Înv. şi reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face acelaşi drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. şi: urdinez] – Lat. ordinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URDINÁRE, urdinări, s.f. (Înv. şi reg.) Acţiunea de a urdina şi rezultatul ei. – V. urdina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URDIN//Á urdín intranz. înv. 1) A face acelaşi drum de nenumărate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /<lat. ordinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urdiná (-n, át), vb. – 1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Puşcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s.f. (diaree); urdiniş, s.n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

urdiná vb., ind. prez. 1 sg. urdín, 3 sg. şi pl. urdínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urdináre s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urdináre, urdinắri, s.f. (reg.) 1. acţiune repetată. 2. diaree.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
URDINÁ vb. (MED.) (reg.) a trepăda.
(Dicţionar de sinonime)

URDINÁRE s. v. diaree.
(Dicţionar de sinonime)