URECHEÁLĂ, urecheli, s.f. Faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; p. gener. bătaie (dată unui copil). – Urechea + suf. -eală.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
urecheálă s. f., g.-d. art. urechélii; pl. urechéli(Dicţionar ortografic al limbii române)