uretan

URETÁN, uretani, s.m. (Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din fr. uréthane, germ. Urethane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URETÁN s. m. ester al acidului carbonic, hipnotic şi citostatic. (< fr. uréthanne, germ. Urethan)
(Marele dicţionar de neologisme)

uretán s. m., pl. uretáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
URETÁN s. v. carbamat.
(Dicţionar de sinonime)