urgent dex - definiţie, sinonime, conjugare

urgent

[Sinonime]
URGÉNT, -Ă, urgenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care necesită soluţionare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune ~tă. A pleca ~. ♢ Telegramă ~tă telegramă care ajunge la destinaţie în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent. – Der. urgenţă, s.f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).
(Dicţionarul etimologic român)

URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].
(Dicţionar de neologisme)

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♢ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)
(Marele dicţionar de neologisme)

urgént adj. m., pl. urgénţi; f. sg. urgéntă, pl. urgénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoş. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urg urge urgen

Cuvinte se termină cu literele: nt ent gent rgent