urgentare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acţiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URGENTÁRE, urgentări, s.f. Acţiunea de a urgenta şi rezultatul ei. – V. urgenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URGENT//Á ~éz tranz. (acţiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
(Dicţionar de neologisme)

URGENTÁRE s.f. Acţiunea de a urgenta şi rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
(Dicţionar de neologisme)

URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
(Marele dicţionar de neologisme)

urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. şi pl. urgenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URGENTÁ vb. v. accelera.
(Dicţionar de sinonime)

URGENTÁRE s. v. accelerare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urg urge urgen urgent

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare