urgentării

URGENTÁRE, urgentări, s.f. Acţiunea de a urgenta şi rezultatul ei. – V. urgenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URGENTÁRE s.f. Acţiunea de a urgenta şi rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
(Dicţionar de neologisme)

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
URGENTÁRE s. v. accelerare.
(Dicţionar de sinonime)