urgisire dex - definiţie, sinonime, conjugare
URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăţi, persecuţii. 2. Refl. (Înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URGISÍRE, urgisiri, s.f. (Înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) urgisi şi rezultatul ei. – V. urgisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URGIS//Í ~ésc tranz. pop. (persoane) A face să suporte o urgie, o năpastă; a năpăstui; a oropsi. /<ngr. órghizomai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URGIS//Í mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de furie; a se înfuria. /<ngr. órghizomai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urgisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urgiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urgisíre s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URGISÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

URGISÍ vb. v. alunga, duşmăni, exila, goni, izgoni, înfuria, mânia, ostraciza, proscrie, surghiuni, urî, vrăjmăşi.
(Dicţionar de sinonime)

URGISÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urg urgi urgis urgisi

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire isire gisire