urgisit dex - definiţie, sinonime, conjugare
URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăţi, persecuţii. 2. Refl. (Înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URGISÍT, -Ă, urgisiţi, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuţii. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URGIS//Í ~ésc tranz. pop. (persoane) A face să suporte o urgie, o năpastă; a năpăstui; a oropsi. /<ngr. órghizomai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URGIS//Í mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de furie; a se înfuria. /<ngr. órghizomai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URGISÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A URGISI şi A SE URGISI. 2) Care nu poate fi suportat. 3) (despre obiecte) Care este lăsat la voia întâmplării; aruncat. /v. a (se) urgisi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urgisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urgiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URGISÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

URGISÍ vb. v. alunga, duşmăni, exila, goni, izgoni, înfuria, mânia, ostraciza, proscrie, surghiuni, urî, vrăjmăşi.
(Dicţionar de sinonime)

URGISÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.
(Dicţionar de sinonime)

URGISÍT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urg urgi urgis urgisi

Cuvinte se termină cu literele: it sit isit gisit rgisit