urinare

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URINÁRE, urinări, s.f. Acţiunea de a urina şi rezultatul ei. – V. urina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparţine organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are funcţia de a forma, de a filtra, de a transporta şi de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URIN//Á ~éz intranz. A elimina urină din vezica urinară; a se uda. /<fr. uriner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URINÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de secreţia şi evacuarea urinei din organism. /<fr. urinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].
(Dicţionar de neologisme)

URINÁRE s.f. Acţiunea de a urina şi rezultatul ei; micţiune. [< urina].
(Dicţionar de neologisme)

URINÁR, -Ă adj. (Despre organe, vase etc.) Care secretă sau evacuează urina; excretor. [< fr. urinaire].
(Dicţionar de neologisme)

URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)
(Marele dicţionar de neologisme)

URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

uriná vb., ind. prez. 1 sg. urinéz, 3 sg. şi pl. urineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urináre s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urinár adj. m., pl. urinári; f. sg. urináră, pl. urináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INCONTINENŢĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
(Dicţionar de sinonime)

URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieşi, (pop.) a se pişa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)
(Dicţionar de sinonime)

URINÁRE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) micţiune, (pop.) pişare, pişat, pişătură.
(Dicţionar de sinonime)

GENITO-URINÁR adj. v. urogenital.
(Dicţionar de sinonime)

URINÁR s. v. ploscă.
(Dicţionar de sinonime)