urlătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care urlă sau care vuieşte. 2. S.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălţimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URLĂT//OÁRE ~óri f. 1) Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte. 2) pop. Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic); cădere de apă; cascadă; cataractă. /a urla + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URLĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care urlă; care produce urlete. /a urla + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urlătoáre s. f., g.-d. art. urlătórii; pl. urlătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. şi pl. urlătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URLĂTOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur url urla urlat urlato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare