urlător dex - definiţie, sinonime, conjugare

urlător

URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care urlă sau care vuieşte. 2. S.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălţimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URLĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care urlă; care produce urlete. /a urla + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. şi pl. urlătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur url urla urlat urlato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator rlator