urmări dex - definiţie, sinonime, conjugare
URMÁRE, urmări, s.f. 1. Acţiunea de a urma şi rezultatul ei. ♢ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = aşadar, deci. ♦ Consecinţă, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ţine pe cineva sub observaţie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepţie călăuzitoare. 3. A însoţi pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mişcare, în desfăşurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenţie o expunere orală, executarea unei compoziţii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URM//ÁRE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; efect; consecinţă. ♢ Prin ~ aşadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A URMĂR//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe) A ţine mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. ~ hoţul. 2) A privi cu atenţie. ~ o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanenţă şi complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observaţii (cu gândul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urmă + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prin urmáre loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urmărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urmăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcţie.) 3. frecventare. (~ unei forme de învăţământ.) 4. v. consecinţă.
(Dicţionar de sinonime)

URMĂRÍ vb. 1. v. fugări. 2. v. spiona. 3. v. supraveghea. 4. v. obseda. 5. v. viziona. 6. v. asculta. 7. v. analiza. 8. v. examina. 9. v. aspira.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urm urma urmar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari mari rmari