urmăritor dex - definiţie, sinonime, conjugare

urmăritor

URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s.m. şi f. Persoană care urmăreşte pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URMĂRIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care urmăreşte pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urmăritór s. m., pl. urmăritóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur urm urma urmar urmari

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor ritor aritor