urnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
URNÍ, urnesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) mişca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcţiune o maşină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URNÍRE, urniri, s.f. Acţiunea de a (se) urni şi rezultatul ei. – V. urni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URN//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte imobile) A mişca (puţin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ♢ Nu-l ~eşti cu una cu două e greu de mişcat din loc. 2) (maşini, sisteme tehnice etc.) A face să funcţioneze; a scoate din starea de inactivitate. ♢ ~ carul din loc a începe realizarea unei acţiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URN//Í mă ~ésc intranz. A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. /<sl. urinonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urní (-nésc, -ít), vb. – A mişca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu „a se grăbi”. Sl. urinati „a devia” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti „a împinge”. Der. din sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.
(Dicţionarul etimologic român)

urní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urníre s. f., g.-d. art. urnírii; pl. urníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URNÍ vb. v. clinti.
(Dicţionar de sinonime)

URNÍRE s. v. clintire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urn urni urnir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire rnire