ursită dex - definiţie, sinonime, conjugare
URSÍT, -Ă, ursiţi, -te, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare) 1. Adj. (Despre viaţa, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva; ursitor (1). 2. S.f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S.f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. /v. a ursi.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URSÍT//Ă ~e f. 1) (în concepţiile mistice) Forţă supranaturală care se crede că predetermină desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin; fatalitate. ♢ A face cuiva de ~ a face vrăji de dragoste. 2) v. URSITOARE. [G.-D. ursitei] /v. a ursi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ursít adj. m., s. m., pl. ursíţi; f. sg. ursítă, pl. ursíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URSÍTĂ s. v. soartă.
(Dicţionar de sinonime)

URSÍTĂ s. v. ursitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urs ursi ursit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita sita rsita