ursitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URSITÓR, -OÁRE, ursitori, -oare, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare). 1. Adj. Care urseşte. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva; ursit (1). 2. S.f. Fiinţă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naştere; ursită (3). 3. S.f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URSIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în superstiţii) Care urseşte; care hotărăşte soarta cuiva sau a ceva dinainte. /a ursi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URSITOÁRE ~ f. (în superstiţii) Fiinţă imaginară, despre care se credepoate hotărî soarta omului la naştere. [G.-D. ursitoarei] /a ursi + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URSITOÁRE, ursitoare, s.f. (În superstiţii) 1. Fiinţă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naştere. 2. (Înv.) Soartă, destin, ursită. [Pl. şi: ursitori] – Din ursi + suf. -(i)toare.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ursitór adj. m., s. m., pl. ursitóri; f. sg. şi pl. ursitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URSITOÁRE s. (MITOL. POP.) (pop.) ursită. (După credinţele populare, ~ele sunt trei zâne.)
(Dicţionar de sinonime)

URSITOÁRE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urs ursi ursit ursito

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare