ursitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

ursitor

URSITÓR, -OÁRE, ursitori, -oare, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare). 1. Adj. Care urseşte. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva; ursit (1). 2. S.f. Fiinţă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naştere; ursită (3). 3. S.f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URSIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în superstiţii) Care urseşte; care hotărăşte soarta cuiva sau a ceva dinainte. /a ursi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ursitór adj. m., s. m., pl. ursitóri; f. sg. şi pl. ursitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ur urs ursi ursit ursito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor sitor rsitor