ursuz dex - definiţie, sinonime, conjugare

ursuz

[Sinonime]
URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Fig. Lipsit de atracţie, de căldură; respingător. [Var.: (pop.) hursúz, -ă adj.] – Din tc. uğursuz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URSÚZ ~ă (~i, ~e) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte în permanenţă nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos. /<turc. uğursuz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – Var. hursuz şi der. – Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Şeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s.n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk.
(Dicţionarul etimologic român)

ursúz adj. m., pl. ursúzi; f. sg. ursúză, pl. ursúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URSÚZ adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pâclişit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. morocănos, posac, răutăcios, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ursuzvesel
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urs ursu

Cuvinte se termină cu literele: uz suz rsuz