urtica dex - definiţie, sinonime, conjugare
URZÍCĂ, urzici, s.f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri urticanţi, folosite în industria textilă, în medicină şi în alimentaţie (Urtica); plantă din acest gen. ♢ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roşii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Ţesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecţionează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URZÍ//CĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dinţate, acoperite (ca şi tulpina) de peri urticanţi, folosită în industria textilă, în medicină şi ca aliment. ♢ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanţi şi cu flori albe sau roşii-purpurii. 2) Ţesătură pentru saci, confecţionată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URTICÁ vb. refl. a face urticarie. (< urticarie)
(Marele dicţionar de neologisme)

urzícă s. f., g.-d. art. urzícii; pl. urzíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URZÍCĂ s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieşea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) ţigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâţei, urzică albă, urzică creaţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urt urti urtic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica rtica