urticare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URTICÁRE s.f. v. urticarie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URZÍCĂ, urzici, s.f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri urticanţi, folosite în industria textilă, în medicină şi în alimentaţie (Urtica); plantă din acest gen. ♢ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roşii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Ţesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecţionează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URZÍ//CĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dinţate, acoperite (ca şi tulpina) de peri urticanţi, folosită în industria textilă, în medicină şi ca aliment. ♢ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanţi şi cu flori albe sau roşii-purpurii. 2) Ţesătură pentru saci, confecţionată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URTICÁRE s.f. v. urticarie.
(Dicţionar de neologisme)

URTICÁ vb. refl. a face urticarie. (< urticarie)
(Marele dicţionar de neologisme)

urzícă s. f., g.-d. art. urzícii; pl. urzíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URZÍCĂ s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieşea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) ţigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâţei, urzică albă, urzică creaţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urt urti urtic urtica

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ticare