urzicar dex - definiţie, sinonime, conjugare
URZICÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară, de talie mică, cu penaj de culoare negrie, care îşi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roşcate, cu pete negre, a cărui larvă se hrăneşte cu urzici. / urzică + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URZICÁR2, urzicari, s.m. (Reg.) 1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăieşte mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, roşiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăieşte pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzică + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)

URZICÁR1, urzicare, s.n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă faţa şi trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)



Sinonime:
URZICÁR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.
(Dicţionar de sinonime)

URZICÁR s. v. bastard, copil din flori, fluture-roşu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urz urzi urzic urzica

Cuvinte se termină cu literele: ar car icar zicar rzicar