urzicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) produce o usturime dureroasă (şi o băşicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URZICÁRE, urzicări, s.f. Acţiunea de a (se) urzica şi rezultatul ei. – V. urzica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alţi factori de acest gen) A supune unei senzaţii de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înţepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simţi usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URZICÁR1, urzicare, s.n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă faţa şi trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)

urzícă-moártă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. şi pl. urzícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urzicáre s. f., g.-d. art. urzicării; pl. urzicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
URZICĂ CRĂIÁSCĂ s. v. urzică mică.
(Dicţionar de sinonime)

URZICĂ ÁLBĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
(Dicţionar de sinonime)

URZICÁ vb. v. băşica.
(Dicţionar de sinonime)

URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
(Dicţionar de sinonime)

URZICĂ CREÁŢĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
(Dicţionar de sinonime)

URZICĂ IÚTE s. v. urzică mică.
(Dicţionar de sinonime)

URZICĂ MOÁRTĂ s. v. paracherniţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ur urz urzi urzic urzica

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare zicare