URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a aşeza urzeala (1) în războiul de ţesut pentru a începe ţesutul. 2. Fig. A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua fiinţă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acţiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
URZÍT s.n. Urzire. – v. urzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A URZ//Í ~ésc tranz. 1) (fire textile) A aşeza în stative sau în războiul de ţesut, trecând prin spată şi înfăşurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, gânduri) A-şi reprezenta în minte; a-şi schiţa în gând; a plăsmui; a plămădi. 3) fig. (acţiuni duşmănoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ţese; a unelti. 4) reg. A face să se urzească. /<lat. ordire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE URZ//Í se ~éşte intranz. reg. A lua fiinţă; a lua naştere; a apărea. /<lat. ordire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A aşeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s.f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s.n. (acţiunea de a urzi); urzitor, s.m. (persoană care urzeşte; s.m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s.n. (maşină de urzit); urzitoare, s.f. (femeie care urzeşte; maşină de urzit); urzitură, s.f. (urizt, creaţiea, întemeiere).
(Dicţionarul etimologic român)
urzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
urzít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
URZÍ vb. v. afla, alcătui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, găsi, gândi, imagina, institui, inventa, înfiinţa, întemeia, întocmi, născoci, organiza, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
URZÍT s.n. Urzire. – v. urzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE URZ//Í se ~éşte intranz. reg. A lua fiinţă; a lua naştere; a apărea. /<lat. ordire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A aşeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s.f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s.n. (acţiunea de a urzi); urzitor, s.m. (persoană care urzeşte; s.m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s.n. (maşină de urzit); urzitoare, s.f. (femeie care urzeşte; maşină de urzit); urzitură, s.f. (urizt, creaţiea, întemeiere).
(Dicţionarul etimologic român)
urzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
urzít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
URZÍ vb. v. afla, alcătui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, găsi, gândi, imagina, institui, inventa, înfiinţa, întemeia, întocmi, născoci, organiza, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)