uscățele dex - definiţie, sinonime, conjugare
USCÁT1 s.n. Uscare. – V. usca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

USCÁT2, -Ă, uscaţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre vreme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzaţie puternică de sete; lipsit de salivaţie. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectoraţie; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre fiinţe) Slab, uscăţiv; (despre organe sau părţi ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veştejit, ofilit. II. 1. S.n. Suprafaţa litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ♢ Expr. A se zbate ca peştele pe uscat = a lupta cu mari greutăţi. A fi dracul pe uscat = a fi şiret, abil, rău. 2. S.n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

USCĂŢÉL, -ÍCĂ, uscaţei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S.f. pl. Crengi subţiri şi uscate; uscături (1). 3. S.f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucăţele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

USCÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A USCA şi A SE USCA. ♢ A îndruga verzi şi ~te a vorbi mult şi fără rost; a pălăvrăgi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeală. Stepă ~tă. Vânt ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, păr etc.) Care este lipsit de grăsime. 5) Care produce o senzaţie de arsură. Buze ~te. ♢ Tuse ~tă tuse seacă, fără flegmă. /v. a (se) usca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

USCÁT2 ~uri n. Înveliş exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. ♢ A se zbate ca peştele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a ieşi din impas. /v. a (se) usca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

USCĂŢ//ÍCĂ ~éle f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subţiri şi uscate. /uscat + suf. ~ică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uscát (suprafaţă, pământ, acţiune) s. n., (pământ) pl. uscáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uscăţél adj. m., pl. uscăţéi; f. sg. uscăţícă, pl. uscăţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uscăţéle s. f. pl. (prăjitură)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
USCÁT adj. v. atrofiat, degenerat.
(Dicţionar de sinonime)

USCÁT adj., s. 1. adj. zbicit, zvântat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui râu.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, veşted. (Frunză ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. întărit, tare. (Pâine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 15. s. pământ, (înv.) tărie. (Porţiune de ~ în mijlocul mării; a coborât din corabie pe ~.)
(Dicţionar de sinonime)

USCÁT s. v. deshidratare.
(Dicţionar de sinonime)

USCĂŢÍCĂ s. v. minciunea.
(Dicţionar de sinonime)

USCĂŢEÁ s. v. minciunea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Uscat ≠ jilav, ploios, reavăn, ud, udat, umed, umezit, verde
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: us usc usca uscat uscate

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele atele catele