uscător dex - definiţie, sinonime, conjugare

uscător

USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S.n. Aparat, maşină sau instalaţie care serveşte la uscarea artificială a unor materiale. 3. S.f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

USCĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care usucă; care zvântă. /a usca + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

USCĂT//ÓR2 ~oáre n. Aparat, maşină sau instalaţie pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

uscătór adj. m., pl. uscătóri; f. sg. şi pl. uscătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uscătór (aparat) s. n., pl. uscătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: us usc usca uscat uscato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator scator