ustura dex - definiţie, sinonime, conjugare

ustura

[Conjugare]
USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senzaţie dureroasă de înţepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A USTURÁ pers 3 ústură tranz. 1) (în construcţii cu sens pasiv) A supune unei senzaţii dureroase (prin urzicare, înţepare, arsură etc.). Îl ustură limba. 2) (fiinţe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. ♢ ~ (pe cineva) inima (sau la inimă) a simţi o extraordinară durere sufletească. /<lat. ustulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzaţie dureroasă de înţepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Puşcariu 1845; REW 9097), cf. usca şi it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s.f. (înţepătură, mîncărime, usturime); usturime, s.f. (senzaţie de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiţă, s.f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).
(Dicţionarul etimologic român)

usturá vb., ind. prez. 3 sg. ústură, imperf. 3 sg. usturá
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: us ust ustu ustur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura stura