utilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfăşurării în bune condiţii a procesului de producţie. – Din fr. outiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UTILÁRE, utilări, s.f. Acţiunea de a utila. – V. utila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UTIL//Á ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].
(Dicţionar de neologisme)

UTILÁRE s.f. Acţiunea de a utila şi rezultatul ei; înzestrare. [< utila].
(Dicţionar de neologisme)

UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. şi pl. utileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

utiláre s. f., g.-d. art. utilării; pl. utilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
(Dicţionar de sinonime)

UTILÁRE s. dotare, dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ut uti util utila utilar

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare tilare