uzufruct dex - definiţie, sinonime, conjugare

uzufruct

UZUFRÚCT s.n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. u s u f r u i t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UZUFRÚCT ~e n. jur. Drept de a beneficia de bunuri străine cu obligaţia de a le păstra şi a le restitui la termenul prevăzut. /<lat. usufructus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosinţa unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligaţia de a le conserva substanţa. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].
(Dicţionar de neologisme)

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparţine altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit)
(Marele dicţionar de neologisme)

UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

uzufrúct s. n. (sil. -fruct)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: uz uzu uzuf uzufr uzufru

Cuvinte se termină cu literele: ct uct ruct fruct ufruct