uzurpare dex - definiţie, sinonime, conjugare
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-şi însuşi în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UZURPÁRE, uzurpări, s.f. Acţiunea de a uzurpa şi rezultatul ei; uzurpaţiune. – V. uzurpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UZURPÁ uzúrp tranz. (bunuri, drepturi, titluri etc.) A-şi însuşi în mod fraudulos, ilicit. /<fr. usurper, lat. usurpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obţine (ceva) prin înşelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].
(Dicţionar de neologisme)

UZURPÁRE s.f. Acţiunea de a uzurpa şi rezultatul ei; uzurpaţiune. [< uzurpa].
(Dicţionar de neologisme)

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-şi însuşi prin violenţă sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare)
(Marele dicţionar de neologisme)

uzurpá vb., ind. prez. 1 sg. uzúrp, 3 sg. şi pl. uzúrpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpării; pl. uzurpări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UZURPÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a săpa, (înv.) a răpşti. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

UZURPÁRE s. (înv.) răpştire, uzurpaţiune. (~ dreptului cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: uz uzu uzur uzurp uzurpa

Cuvinte se termină cu literele: re are pare rpare urpare