uşor
[Sinonime]
UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [Var.: usciór, uşciór s.m.] – Lat. osteolum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UŞÓR2, -OÁRĂ, (I, II) uşori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântăreşte puţin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeţei pe care stă. * Industrie uşoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum şi articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie uşoară = categorie la box, lupte şi haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. ♢ Expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conţine greutăţi. ♢ Expr. (A fi) cu inima uşoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat uşor = (a fi) îmbrăcat cu haine subţiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puţin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu uşurinţă, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaş, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul: p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puţin, redus (ca volum, amploare, consistenţă, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezeşti cu uşurinţă la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniştit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre ţesături; p. anal. despre aburi, ceaţă) Rar, subţire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligaţii materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viaţă, trai) Fără griji; comod, bun. ♢ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu uşorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăţi, care este lesne de înţeles sau de realizat; simplu. ♢ Muzică uşoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspiraţiile oamenilor. ♢ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu uşorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ♢ Moravuri uşoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanţă; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu uşurinţă, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, uşuratic. ♦ Expr. A lua uşor sau a trece uşor peste un lucru = a nu acorda importanţa cuvenită unui lucru. 4. Puţin. [Var.: (Înv. şi reg.) uşúre adj., adv.] – Din [mai] iuşor (înv. „uşor2” < lat. levis + suf. -uşor).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UŞÓR1 adv. 1) Fără intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fără efort. A răzbate ~. ♢ A scăpa ~ a se alege cu mici neplăceri; a ieşi fără mari dificultăţi dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanţa cuvenită. A privi ~ lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puţin. A sufla ~. /<lat. levis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞ//ÓR2 ~oáră (~óri, ~oáre) 1) (în opoziţie cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântăreşte puţin. Valiză ~oară. ♢ Categorie ~oară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) ţărâna ~oară (sau somnul ~) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă ~oară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt ~. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcţie ~oară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă ~oară. 6) (despre ţesuturi) Care este subţire şi fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădeşte vioiciune, sprinteneală. Mers ~. ♢ A fi ~ de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înţelege repede. 8) (despre alimente şi alimentaţie) Care este limitat cantitativ sau care are puţine calorii. Cină ~oară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă ~oară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. ♢ Somn ~ urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădeşte lipsă de seriozitate. Moravuri ~oare. 12) (despre unităţi militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie ~oară. /<lat. levis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞÓR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină uşa; parte laterală a tocului unei uşi. /<lat. osteolum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
uşór (-oáră), adj. – 1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistenţă. – 5. Incosntant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. uşure, înv. i(u)şor. Mr. li(c)şor, megl. licşor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -şor. – Der. uşura, vb. (a face mai uşor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a linişti); uşurătate, s.f. (lejeritate, nesocotinţă; facilitate), înv.; uşuratic (var. uşuratec), adj. (nesocotit, inconstant); uşurel, adj. (mai uşor; adv., încet, cu calm); uşurime, s.f. (uşurinţă, agilitate; nesocotinţă, inconstanţă); uşurinţă, s.f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
uşór adj. m., pl. uşóri; f. sg. uşoáră, pl. uşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
uşór s. m., pl. uşóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ATLETICĂ UŞOÁRĂ s. v. atletism.
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR adj. v. fluent.
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR adj., adv. 1. adj. v. subţire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vânt ~; ploaie ~oară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cât mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~oară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puţin. (Cu glasul ~ tremurat.)
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o uşă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Uşor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UŞÓR2, -OÁRĂ, (I, II) uşori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântăreşte puţin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeţei pe care stă. * Industrie uşoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum şi articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie uşoară = categorie la box, lupte şi haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. ♢ Expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conţine greutăţi. ♢ Expr. (A fi) cu inima uşoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat uşor = (a fi) îmbrăcat cu haine subţiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puţin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu uşurinţă, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaş, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul: p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puţin, redus (ca volum, amploare, consistenţă, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezeşti cu uşurinţă la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniştit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre ţesături; p. anal. despre aburi, ceaţă) Rar, subţire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligaţii materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viaţă, trai) Fără griji; comod, bun. ♢ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu uşorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăţi, care este lesne de înţeles sau de realizat; simplu. ♢ Muzică uşoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspiraţiile oamenilor. ♢ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu uşorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ♢ Moravuri uşoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanţă; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu uşurinţă, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, uşuratic. ♦ Expr. A lua uşor sau a trece uşor peste un lucru = a nu acorda importanţa cuvenită unui lucru. 4. Puţin. [Var.: (Înv. şi reg.) uşúre adj., adv.] – Din [mai] iuşor (înv. „uşor2” < lat. levis + suf. -uşor).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞ//ÓR2 ~oáră (~óri, ~oáre) 1) (în opoziţie cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântăreşte puţin. Valiză ~oară. ♢ Categorie ~oară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) ţărâna ~oară (sau somnul ~) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă ~oară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt ~. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcţie ~oară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă ~oară. 6) (despre ţesuturi) Care este subţire şi fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădeşte vioiciune, sprinteneală. Mers ~. ♢ A fi ~ de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înţelege repede. 8) (despre alimente şi alimentaţie) Care este limitat cantitativ sau care are puţine calorii. Cină ~oară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă ~oară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. ♢ Somn ~ urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădeşte lipsă de seriozitate. Moravuri ~oare. 12) (despre unităţi militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie ~oară. /<lat. levis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞÓR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină uşa; parte laterală a tocului unei uşi. /<lat. osteolum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
uşór (-oáră), adj. – 1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistenţă. – 5. Incosntant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. uşure, înv. i(u)şor. Mr. li(c)şor, megl. licşor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -şor. – Der. uşura, vb. (a face mai uşor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a linişti); uşurătate, s.f. (lejeritate, nesocotinţă; facilitate), înv.; uşuratic (var. uşuratec), adj. (nesocotit, inconstant); uşurel, adj. (mai uşor; adv., încet, cu calm); uşurime, s.f. (uşurinţă, agilitate; nesocotinţă, inconstanţă); uşurinţă, s.f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
uşór adj. m., pl. uşóri; f. sg. uşoáră, pl. uşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
uşór s. m., pl. uşóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ATLETICĂ UŞOÁRĂ s. v. atletism.
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR adj. v. fluent.
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR adj., adv. 1. adj. v. subţire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vânt ~; ploaie ~oară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cât mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~oară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puţin. (Cu glasul ~ tremurat.)
(Dicţionar de sinonime)
UŞÓR s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o uşă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Uşor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu
(Dicţionar de antonime)