ușui
[Conjugare]
UŞUÍ, uşuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uş!”). – Uş + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
uşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uşuiésc, imperf. 3 sg. uşuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uşuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
uşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uşuiésc, imperf. 3 sg. uşuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uşuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)