UŞURÁ, uşurez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-şi) alina, a(-şi) potoli o suferinţă fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-şi alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieşi de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ♢ Expr. (Fam.) A (se) uşura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toţi banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din uşor2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UŞURÁT, -Ă, uşuraţi, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniştit sufleteşte, scăpat de o grijă. – V. uşura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A UŞUR//Á ~éz tranz. 1) A face să se uşureze. 2) (procese) A face mai lesne de realizat; a înlesni; a facilita. 3) A feri prin scutire. ~ de griji. /Din uşor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE UŞUR//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni mai uşor; a scădea din greutate. 2) (despre persoane îndurerate sau suferinde) A simţi o atenuare a suferinţei morale sau fizice. ♢ A-şi ~ inima a-şi împărtăşi suferinţele. 3) (despre fiinţe) A scăpa de o povară. 4) fam. A elimina urina din vezica urinară; a se uda. /Din uşor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞURÁ, uşurez, vb. I. Refl. A urina; a defeca (2).
(Alte dicţionare)
uşurá vb., ind. prez. 1 sg. uşuréz, 3 sg. şi pl. uşureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UŞURÁ vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce. (Încărcătura corabiei s-a ~.) 3. v. alina. 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)
(Dicţionar de sinonime)
UŞURÁT adj. v. liniştit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) uşura ≠ a (se) îngreuia
(Dicţionar de antonime)
A uşura ≠ a împovăra, a îngreuna
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
UŞURÁT, -Ă, uşuraţi, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniştit sufleteşte, scăpat de o grijă. – V. uşura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE UŞUR//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni mai uşor; a scădea din greutate. 2) (despre persoane îndurerate sau suferinde) A simţi o atenuare a suferinţei morale sau fizice. ♢ A-şi ~ inima a-şi împărtăşi suferinţele. 3) (despre fiinţe) A scăpa de o povară. 4) fam. A elimina urina din vezica urinară; a se uda. /Din uşor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
UŞURÁ, uşurez, vb. I. Refl. A urina; a defeca (2).
(Alte dicţionare)
uşurá vb., ind. prez. 1 sg. uşuréz, 3 sg. şi pl. uşureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UŞURÁ vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce. (Încărcătura corabiei s-a ~.) 3. v. alina. 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)
(Dicţionar de sinonime)
UŞURÁT adj. v. liniştit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) uşura ≠ a (se) îngreuia
(Dicţionar de antonime)
A uşura ≠ a împovăra, a îngreuna
(Dicţionar de antonime)