vâjâitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S.f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oáre adj.] – Vâjâi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂJÂIT//OÁRE ~óri f. Fâşie de hârtie aplicată în partea de sus a zmeului de hârtie, care vâjâie când acesta se ridică; zbâr-nâitoare. /a vâjâi + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VâJâIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] /a vâjâi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vâjâitoáre s. f., g.-d. art. vâjâitórii; pl. vâjâitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vâjâitór adj. m., pl. vâjâitóri; f. sg. şi pl. vâjâitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂJÂITOÁRE s. v. zbârnâitoare.
(Dicţionar de sinonime)

VÂJÂITÓR adj. 1. şuierător. (Un vânt ~.) 2. v. ţiuitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va vaj vaja vajai vajait

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare