vâjii

VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mişcarea unui corp care străbate cu viteză un spaţiu etc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂJIÍ vb. IV. v. vâjâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VâJ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năval-nică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vîj interj. – Imită şuierătura vîntului. Creaţie expresivă, cf. bîz, fîş etc. – Der. vîjii (var. vîjîi şi der. săi), vb. (a şuiera, a urla; a trosni; a vibra; a ţiui); vîjîială (var. vîjîitură), s.f. (şuierat, urlat); vîjîitor, adj. (care vîjîie, ţiuie); vîjîitoare, s.f. (zbîrnîitoare, ţiuitoare; Arg., cravată); vîjoi, s.n. (şuvoi), în Trans.; vîjîit, s.n. (vîjîire, ţiuit). – Cf. vijelie.
(Dicţionarul etimologic român)

vîjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A coincide, a semăna. Origine incertă. Poate de la vîjîi „a urla”, cf. se isbeşte „se aseamănă”. În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

vâj/vâj , vâj interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÂJ s. v. bătrân, moş, moşneag.
(Dicţionar de sinonime)

VÂJÍ vb. v. potrivi, veni.
(Dicţionar de sinonime)