vânătă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂNÁT, vânaturi, s.n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẤNĂT, -Ă, vineţi, -te, adj., s.n., s.f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceţii, a depărtării etc.) 2. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Învineţit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenuşiu bătând în albastru; sur. II. S.n. Culoare vânătă (I 1). III. S.f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VâNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăţi. /v. a vâna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÂNĂT ~ă (~víneţi, vínete) Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învineţit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenuşie cu nuanţă de albastru. /<lat. venetus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÂNĂTĂ vínete f. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. /Din vânăt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vînăt (-tă), adj. – 1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenuşiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. Lat. vĕnĕtus (Puşcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vînataie (var. vînătare), s.f. (pată vînătă pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adj. (de culoare vineţie; nume de cal); vineţea, s.f. (albăstrea, Cenataurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori şi vineţică, cf. vineriţă; vineţiu, adj. (livid, care bate în vînăt); vineţie, s.f. (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineţi, vb. (a se face vînăt; a deveni violet).
(Dicţionarul etimologic român)

vânát s. n., pl. vânáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scai vânăt s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piţigói vânăt s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piátră-vânătă s. f. (sil. -tră)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vânăt adj. m., pl. víneţi; f. sg. vânătă, pl. vínete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. v. vânătoare.
(Dicţionar de sinonime)

VÍNETE s. pl. v. petunie.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN-VÂNĂT s. v. săbiuţă.
(Dicţionar de sinonime)

PIATRĂ-VÂNĂTĂ s. v. calcantit, sulfat de cupru.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNĂT adj. 1. (înv. şi pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. învineţit. 3. v. livid. 4. sur. (Cal ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂNĂTĂ s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van vana vanat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata nata anata