vânătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

vânătoare

[Sinonime]
VÂNĂTOÁRE, vânători, s.f. Acţiunea de a vâna şi rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (poliţienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VâNĂT//OÁRE ~óri f. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] /<lat. venatoria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂNĂTOÁRE s. vânat, (rar) vânare, (înv.) vânătorie, vânăţie. (A plecat la ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van vana vanat vanato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare