vânare dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări şi a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales peşti mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruinţă. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂNÁRE, vânări, s.f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (fiinţe, lucruri) A urmări cu insistenţă. /<lat. venare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. şi pl. vâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vânáre s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.
(Dicţionar de sinonime)

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNÁRE s. v. vânat.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNÁRE s. v. vânat, vânătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van vana vanar

Cuvinte se termină cu literele: re are nare anare