vândălac dex - definiţie, sinonime, conjugare

vândălac

VÂNDĂLÁC s.n. (Reg.) Fân adunat în şiruri lungi, din care se fac căpiţe sau clăi. ♢ Loc. adv. De-a vândălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vândălág s.n.]
(Dicţionarul limbii române moderne)

vîndălác s.n. – În locuţiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: va van vand vanda vandal

Cuvinte se termină cu literele: ac lac alac dalac ndalac