vântușor dex - definiţie, sinonime, conjugare

vântușor

VÂNTUŞÓR, vântuşoare, s.n. (Rar) Vântuleţ. – Vânt + suf. -uşor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

vântuşór s. n., pl. vântuşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: va van vant vantu vantus

Cuvinte se termină cu literele: or sor usor tusor ntusor