vântuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂNTUÍ, pers. 3 vântuieşte, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios. 2. Tranz. (În superstiţii, subiectul fiind „vântul rău”) A face pe cinevaînnebunească sau să ologească. – Vânt + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂNTUÍT, -Ă, vântuiţi, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. v â n t u i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VâNTU//Í pers. 3 ~iéşte intranz. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. /vânt + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vântuí vb., ind. prez. 3 sg. vântuiéşte, imperf. 3 sg. vântuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vântuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: va van vant vantu vantui

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit ntuit antuit