VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s.f. 1. Maşină agricolă de sortat, care curăţă seminţele de impurităţi printr-un curent de aer produs de un ventilator şi prin cernerea restului prin site. 2. Maşină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VâNTURĂT//OÁRE ~óri f. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vânturătoáre (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vânturătoáre (maşină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vânturaşcă. 2. morişcă.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VâNTURĂT//OÁRE ~óri f. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vânturătoáre (maşină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vânturaşcă. 2. morişcă.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.
(Dicţionar de sinonime)