vânturar

VÂNTURÁR, vânturare, s.n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

vânturár s. n., pl. vânturáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
VÂNTURÁR s. v. evantai.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: va van vant vantu vantur

Cuvinte se termină cu literele: ar rar urar turar nturar