vânturar
[Sinonime]
VÂNTURÁR, vânturare, s.n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vânturár s. n., pl. vânturáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTURÁR s. v. evantai.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vânturár s. n., pl. vânturáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTURÁR s. v. evantai.
(Dicţionar de sinonime)