vânturele dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s.n., (2) vânturei, s.m. 1. S.n. Vântuleţ. 2. S.m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

vânturél (şoim, erou legendar) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vânturél (vântuleţ) s. n., pl. vânturéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, şuşugaie, vetruşcă, vinderel, (prin Olt.) şurligaie.
(Dicţionar de sinonime)

VÂNTURÉLE s. pl. v. dediţel.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van vant vantu vantur

Cuvinte se termină cu literele: le ele rele urele turele