vârcolaci dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s.m. I. 1. (În superstiţii) Fiinţă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna şi Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peştişor artificial de metal, întrebuinţat ca nadă la pescuitul cu undiţa. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s.m.] – Din bg. vârkolak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂRCOLÁCI s.m. v. vârcolac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂRCOLÁ//C ~ci m. 1) (în superstiţii) Fiinţă fantastică, care se crede că ar mânca Luna sau Soarele (în timpul eclipselor). 2) Peştişor de metal, folosit drept nadă la pescuitul cu undiţa. /<bulg. vârcolac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vîrcolác (-ci), s.m. – 1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultaţia Lunii şi a Soarelui în timpul eclipselor. – 2. Peştişor artificial pentru undiţă. – Mr. vărculac, vărcolac, megl. vărculac. Sl. vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vrăkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificaţia sa mitologică, cf. fr. loup-garou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin şi toponimele Vîlcea, regiune care în sec. XII era teritoriul unui Farcaş (‹ mag. fárkás „lup”) şi Vîlcov, traducerea gr. Λυϰόστομον.
(Dicţionarul etimologic român)

vârcolác s. m., pl. vârcoláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.
(Dicţionar de sinonime)

VÂRCOLÁC s. v. stafie, strigoi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va var varc varco varcol

Cuvinte se termină cu literele: ci aci laci olaci colaci