vârfar dex - definiţie, sinonime, conjugare

vârfar

VÂRFÁR, vârfare, s.n. 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se poate aşeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VâRFÁR ~e n. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte. /vârf + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vârfár s. n., pl. vârfáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: va var varf varfa

Cuvinte se termină cu literele: ar far rfar arfar