vârstă dex - definiţie, sinonime, conjugare
VẤRSTĂ1, vấrste, s.f. 1. Timpul scurs de la naşterea unei fiinţe până la un anumit moment din viaţa ei; numărul de ani (şi de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ♢ Preşedinte de vârstă = preşedinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ♢ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are acelaşi număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viaţa unei fiinţe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ♢ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniţi care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (Înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = evul mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s.f.] – Din sl. vrusta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẤRSTĂ2, vârste, s.f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o ţesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s.f.] – Din scr. vrsta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂRST//Ă1 ~e f. 1) Durată de timp socotită de la naşterea unei fiinţe până la un anumit moment din viaţa ei; etate. ♢ În ~ bătrân. Între două ~e nici tânăr, nici bătrân. În floarea ~ei tânăr. 2) Număr de ani care se cer pentru ca o persoană să fie supusă unor obligaţii sau să se bucure de anumite drepturi. ~ şcolară. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epocă; ev. [G.-D. vârstei; Sil. vâr-stă] /<sl. vrusta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÂRSTĂ2 ~e f. reg. Fâşie îngustă de altă culoare (decât fondul); vârcă; dungă. /< sb. vrsta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VÂRSTÁ vârstéz tranz. reg. A face să fie străbătut de vârste. /Din vârstă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vîrstă (-te), s.f. – 1. Etate. – 2. Dungă, fîşie. – 3. Smoc, cosiţă. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestriţa, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeaşi etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s.f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).
(Dicţionarul etimologic român)

vârstă (timp) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vârstă (dungă, buchet) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vârstá vb., ind. prez. 1 sg. vârstéz, 3 sg. şi pl. vârsteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)

VÂRSTĂ s. 1. etate, (înv. şi reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂRSTĂ s. v. brâu, buchet, dungă, linie, mănunchi, şuviţă, vargă, vechime.
(Dicţionar de sinonime)

VÂRSTÁ vb. v. dunga, tărca, vărga.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: va var vars varst

Cuvinte se termină cu literele: ta sta rsta arsta